Se'ntîmplă-ades cînd treci prin vale
Să şchiopătezi, să mergi mai greu.
Se-ntîmplă chiar să cazi adesea
Că drumul către cer, e greu !
De nu ar fi această fire,
Să ne apese tot mereu
Am merge-n pas de voioşie
Spre Preaiubitul Dumnezeu.
Dar timpul celui ce se luptă
Să ne încetinească mersul
Nu s-a sfîrşit; el zi si noapte
Îşi urmăreşte interesul.
Ar vrea pe veci să ne despartă
De-Acel ce ne-a născut prin moarte.
Dar jertfa încă stă'n picioare
Iar noi, înaintăm prin gropi !
Puterea o avem de la Mesia
Nădejdea ne e acolo, sus;
Avem Mijlocitor în ceruri,
Avem ca frate pe Isus!
De te-ai lovit de deznădejde,
De ai căzut împovărat,
Ridică-te, nu sta acolo
Cît timp trăieşti, poţi fi salvat !
Nu crede şoapte-amăgitoare
Ce te-ar desparte de Hristos,
Priveşte'n sus, albeşte-ţi haina,
Şi-apoi începe un trai frumos !
Să fii copil al Celui veşnic,
E titlul cel fară de preţ
E o onoare, e valoarea
Ce-o poţi primi ca dar măreţ.
Deci luptă-te în mersul vieţii,
Să fii lumină, să fii sare
Că-apoi vei fi cel mai ferice
Cînd sus pe nori, El va apare !
Să fii lumină, să fii sare
C-apoi vei fi cel mai ferice
Cînd sus pe nori, El va apare!” Ce minunat îndemn și ce versuri deosebite! Domnul să fie lăudat, căci ți-a dat un dar minunat. Foarte frumoasă poezie și cu multă încărcătură spirituală. Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze veșnic!