Mă înspăimântă Doamne, atâta întristare....
Atâtea lacrimi curse mă-neacă şi mă dor....
Aş vrea pe-aripi de vânt să mă ridic în zare
Să strâng în pumni căldura, lumina de la soare
Şi-apoi în ploaie sfântă să mă transform, uşor....

Să cad peste pământ în picuri de speranţă,
S-aduc în inimi focul ce pare că s-a stins....
Să fiu eu însuşi rugul ce arde-n cutezanţă
Purtând în suflet pace, nădejde, siguranţă,
Cu Domnul călăuză... mereu de neînvins !

Apoi să duc mesajul în case unde plânge
Cuvântul necitit şi ruga nerostită...
În locuri unde râsul îngheaţă şi se frânge
Şi bucuria parcă nicicând nu mai ajunge
În inima ce geme de patimi înrobită !

Îmbracă-mă Isuse cu Harul Tău cel Sfânt
Să fiu lumină-n lume şi trâmbiţă-n popor !
Îmi dă putere Doamne prin Sfântul Tău Cuvânt
Să merg pe calea'ngustă... mereu, mai cu avânt
Spre Ţara Veşniciei pe-aripi de cânt şi dor !

Vulcan-03-08-2012
Mary