Ce-a mai rămas din harul şi iubirea
Celui ce la cruce, S-a jertfit?
Din plânsul greu, ce-a adus nemurirea,
Din jertfa Domnului Slăvit,
Ce-a mai rămas?
Din dragostea-I de jertfă?
Din îndurarea adusă de Cel Sfânt?
În inimă, mai ai credinţă?
Mai eşti pe drumul ce-ai pornit?
Mai eşti pe calea pocăinţei?
Mai cânţi?
Mai chemi în nopţi târzii
Să ţi se ierte toată vina,
Ca să ajungi în veşnicii?
Ce-a mai rămas
Din Sfânta Lui chemare?
În viaţa ta, Îl mai cunoşti
Pe Cel ce-a dat eliberarea,
Împiedicând atâtea oşti,
Să-ţi facă răul, ?
El, şi capcana a astupat-o pentru tin'
Mai eşti pe braţu-I'n dezmierdare?
De, dorul Lui, tu mai suspini?
Mai ai în faţa-ţi fiinţa-I dragă?
Tu Îi mai cânţi? Te osteneşti
Să cercetezi saăacii şi orfanul,
În rugăciuni, mai lăcrimezi?
Ce-a mai rămas din bucuria
Ce-n dragostea dintâi, El sfânt ţi-a dat?
Îi mai arăţi credincioşia?
În rugă, tu mai urci spre muntele înalt?
Mai eşti la postul sfânt, de veghe
Ca să păzeşti, ce ai primit
Ca dar, din ceruri, de la Domnul?
Sau. . . pe drumul crucii -ai obosit?
Ţi-ai lepădat şi haina albă,
Te-ai rătăcit printre străini,
În inimă, tu, nu mai ai cântarea,. . . Pe haina-ţi ruptă, mărăcini?
- Întoarce-te!
- Revino!
- Vino acasă!
Căci e târziu. . .
Şi soarele-i de-apus!
- Întoarce-te!
Te-aşteaptă Domnul!
Încrde-te în Cel ce-a spus:
- Te voi chema din margine de ţară,
Din cel hotar străin:
- Intoarce-te!
Şi vino iar la Domnul,
Hai, vino acasă!. . . Şi nu mai fii, străin!