ÎN UMBRA DENSĂ

În umbra densă mă așez
Pe iarba de curând cosită
Și vreau un ceas să meditez
S-alin ființa-mi obosită.

E un copac cu ramuri lungi
Cu mii de frunze lungi, frumoase
Nu vezi pe ele pete, dungi
Ci doar nuanțe luminoase...

Și-ndrept gândirea către zări
Ce-s mai presus de constelații
Și mă pătrund acele stări
Ce dau lumini și revelații.

Și iar simțiri mă copleșesc
Știind că Tatăl mă păzește
Când dorm și când călătoresc
Iar când sunt slab mă întărește.

Întins fiind, cu fruntea-n sus
Și auzind cum păsări cântă
Gândesc că o să aib'-apus
Problemele ce mă frământă.

Și odihnit mă-ntorc spre-acas’
După profunda relaxare
Și nu regret c-am fost un ceas
În spațiul liniștii stelare.

gc/6 August, 2012