Pân’ la margini de pământ


Din nişte oameni ne-nsemnaţi şi mici
Însă strânşi cu toţii la un loc,
Domnul a facut din ei nişte olimpici
Când a lăsat din ceruri limbi de foc!


Şi nu uşoară le-a fost alergarea,
Din Ierusalim la capăt de pământ
Ca să ducă împăcarea,
Celor ce-au stătut pe-o buză de mormânt.


Înflăcăraţi de o putere ne-nţeleasă,
S-au avântat până departe...
Trecând prin ceaţa cea mai deasă
Ca să ducă viaţă unde-i moarte!


Şi-au fost batjocoriţi, luând bătaie
Schingiuiţi şi-aruncaţi-ntr-o-nchisoare,
Tăiaţi cu fierăstrăul, junghiaţi c-o sabie
Doar pentru că slujeau pe Dumnezeu cu-ardoare!


Şi totuşi n-au primit ce le-a fost făgăduit,
Măcar că ei şi-au pus viaţa-n joc
Răspândind lumină până la sfârşit...
Dar tu? Arzi sau stai ascuns sub un obroc?


Dar veni-va ziu-aceea negreşit,
Când din mâna Lui cea perforată
Vor primi cununi de aur strălucit,
Ce n-or să veştejească niciodată!


Fiindcă au luptat după rânduială...
Şi-au lovit, dar nu cu pumnii-n vânt
Au alergat, dar nu de mântuială
Croind cărări drepte pe pământ!
~Amin~