Am sa vă spun o întîmplare
Pe care cred că toţi o ştim
Dar de folos e, căci îndemnul
Ne va sluji, să ne trezim.
E vorba despre Israelul
Alesul Domnului popor
Şi lunga lui călătorie
Prin munţi şi văi adeseori.
De acolo a ieşit Mesia,
Din Israel, poporu-ales
Şi-a fost această seminţie
Adeseori de ne-nţeles
Atîtea semne şi iubire
S-au revărsat in Israel
Atîta binecuvîntare
Din partea lui Emanuel...
Dar s-au ingreuiat cu mintea
Şi nu au fost statornici, buni,
Căci numai cînd scapau de rele
Iar se-abateau pe cărărui...
De rău le începea a merge
Ştiau unde să-şi nalţe glasul
Căci Dumnezeu, din Slavi divine
Mereu se îndura, iar pasul,
Iar li-l punea pe Calea dreaptă
Şi-i sfătuia, duios, blajin
Să nu mai fie îndărătnici
Că Dumnezeu. e-al lor Stapîn
Dar n-au luat seama la-ndemnuri
Care veneau spre a lor bine
Şi au ajuns să se-mpietrească
Să-L lapede pe-Acel ce vine!
Şi vai, necazuri şi-ntristare
Venit-au valuri peste ei
Căci unde Dumnezeu nu este
E-un iad mai mic, iubiţii mei
Privind a lor istorie toată,
Rămîi ades pe gînduri dus...
Ce le-ar mai fi putut face
Şi n-a făcut al lor Isus,...
Dar noi, care citim Scriptura
Şi-a lor istorioară toată
Ne minunăm de starea aceasta
Şi înclinam spre judecată
Vai, cît au fost de îndărătnici
Să vezi atîtea cîte toate,
Şi să te lepezi de Cel care
Te-a scos mereu din chin şi moarte...
Şi-n loc să medităm la viaţa
Ce o avem, ades ca ei
Ne tot uimim de cum putut-au
Să fie numai căldicei...
Iubiţii mei, această stare
Se simte-adesea printre noi
Suntem creştini de vreme bună
Privim în sus, doar în nevoi!
Puţini am întîlnit ce-n bine
Se-apropie de Dumnezeu
Dar nu vor fi daţi de ruşine,
Vor fi de mare preţ in Cer
Răsplata lor va fi destulă
S-acopere orice-ntristare
Iar lacrima lor va fi ştearsă
Şi bucuria mult mai mare.
Dar pentru acei ce au azi mersul
Anevoios, şi-n sus, şi-n jos
Iubiţilor, eu strig trezire!
Căci gata-I s-apară Hristos!
Nu staţi la îndemîna lumii
Căci lumea va rămîne jos
Prin greu, prin bine, oricînd, oriunde
Vrednici să fiţi de-al vost Hristos!
Căci nu e mult şi Domnul vine
Să fii un bob de grîu ales
O,vino Doamne căci Mireasa
Te-aşteaptă suspinînd ades!
Amin, vino Doamne Isuse!
Evr 1.2; 1Cor 3.16; 1Cor 6.19; 2Cor 6.16; Efes 2.21-22; 1Tim 3.15; 1Pet 2.5; Mat 10.22; Mat 24.13; Rom 5.2; Col 1.23; Evr 3.14; Evr 6.11; Evr 10.35;
7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
2Sam 23.2; Fapt 1.16; Ps 95.7; Evr 3.15;
8 nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu,
9 unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!
11 Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!”
12 Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu.
13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,
Evr 3.6;
15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Evr 3.7;
16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise?
Num 14.2-30; Deut 1.34-38;
17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu?
Num 14.22; Num 26.65; Ps 106.26; 1Cor 10.5;
18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
Num 14.30; Deut 1.34-35;
19 Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
Isa 49.2; Ier 23.29; 2Cor 10.4-5; 1Pet 1.23; Prov 5.4; Efes 6.17; Apoc 1.16; Apoc 2.16; 1Cor 14.24-25;
13 Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.
Ps 33.13-14; Ps 90.8; Ps 139.11-12; Iov 26.6; Iov 34.21; Prov 15.11;
14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.
Evr 3.1; Evr 7.26; Evr 9.12-24; Evr 10.23;
15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Isa 53.3; Evr 2.18; Luc 22.28; 2Cor 5.21; Evr 7.26; 1Pet 2.22; 1Ioan 3.5;
16 Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.
„Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Apoc 22.7; Isa 62.11; Rom 2.6; Rom 14.12; Apoc 20.12;
13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.”
Isa 41.4; Isa 44.6; Isa 48.12; Apoc 1.8-11; Apoc 21.6;
14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
Dan 12.12; 1Ioan 3.24; Apoc 2.7; Apoc 22.2; Apoc 21.27;
15 Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
1Cor 6.9-10; Gal 5.19-21; Col 3.6; Apoc 9.20-21; Apoc 21.8; Filip 3.2;
Minunate versuri și cu adevărat vrednice de cinste și de luat bine în seamă ceia ce spun pentru că sunt pline de adevăr și har divin. Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze veșnic. Minunat nesaj și versuri cu adevărat deoasebite.