Iuda este pustiită
Isaia cap. 24

Domnul în Iuda a hotărât
Ca țara, să o prigonească
Toți au acum de suferit
Și toți la fel o să pățească

Țara întreagă s-a spurcat
Nelegiuiri multe au făcut
Domnul de ei s-a săturat
I-a pedepsit și i-a bătut

Iar mustul acum nu mai curge
Vița, toată s-a veștejit
Cântări acum nu se aude
Urgia, tot a pustiit

Cetatea este dărâmată
A ei case, toate-s închise
Înspre pieire a fost dată
Și viețile din ea, sunt stinse

Dar cei puțini care au rămas
Al Domnului nume Îl cântă
În ei mai au atâta glas
Chiar, de necazuri îi frământă

Pe Domnul lor Îl proslăvesc
Din, locurile preaînalte
Și prin cântări ei Îl vestesc
A lor glasuri, se aud departe

În jur sunt mulți ce jefuiesc
Cu toți aleargă îngroziți
Alții în gropi se prăpădesc
Sau cad în lațuri păcăliți

Pământul cu totul se rupe
Pe alocuri se sfarmă și crapă
Pe prinșii de război îi duce
Domnul, în temniță îi bagă

Acoperită de rușine
Ajunge luna de pe cer
Și soarele cu groază ține
Cei pedepsiți, cu toții pier

Dar Doamne eu mereu te laud
Ești peste toate, înălțat
Și îngrozit acum te caut
Pe toate, Tu le-ai preschimbat

Și Babilonul l-ai zdrobit
Cetatea este nimicită
Și nicicând nu va fii zidit
A lui, soartă-i pecetluită

Popoarele slava-Ți aduc
Ai făcut, cetăți de scăpare
Cei ce-au greșit, aici ajung
Găsesc, la viața lor, cruțare

Zarva străinilor ai stins
Ospețe mari, tu pregătești
Cu bunătate ai cuprins
Hrana și vin bun, pregătești

Ospăț de bucate gustoase
De vinuri vechi și limpezite
Popoarele sunt tote întoarse
Și laolaltă, sunt unite

Moartea o distrugi pe vecie
Și lacrimi de pe față ștergi
Viața s-o duci spre veșnicie
Tu, pentru om, asta dorești

Moabul nimicit va fii
Și în picioare, tot călcat
Și Domnul îl va doborî
El, cu mândrie s-a spurcat

Mândria Domnul o urăște
Și la picioare îl va pune
Poporul Lui îl pedepsește
Așa va fii, cum Domnul spune.


va urma