Lăsat-am lumea şi pe-ai ei
Şi la Domnul m-am întors;
Căci eu sunt lăstarul viei
Şi-s omul Împărăţiei
Domnului Isus Hristos.

Lumea nu-mi dădea nimic
Decât necaz şi suferinţă;
Eu, visam ramuri de finic
Pe locu-'ntâi să mă ridic;
Eram lipsit de chibzuinţă.

Lăsat-am lumea şi ce are
Şi Domnului eu m-am predat
Căci lumea-i nepăsătoare
Şi plină-i de nerăbdare
Ca să te prindă în păcat.

Te face s-o vezi frumoasă
Şi cu plăceri te păcăleşte
O vezi mare, luminoasă,
Caldă, bună şi mănoasă;
Dar ea doar te-ademeneşte...

Ca de ea să nu te saturi
Să n-o părăseşti nicicând
Lumea-i largă n-are haturi
Nici împrejmuiri cu garduri
Nici corvezi de-ndeplinind.

Lume-nseamnă doar plăceri
Viaţă lungă-'mbelşugată
Făr' de sens, făr' de dureri
Făr'-un crez şi fără ţeluri;
Zici că lumea-i a ta toată.

Dar... eu las lumea şi pe-ai ei
La Domnul mă-ntorc acum;
Stau la poarta-Mpărăţiei
Intru pe uşa veşniciei
Călătorind pe noul drum,

Dând slavă lui Dumnezeu
Şi Fiului măririi Sale
Duhului Sfânt, Duhului Său
Ce mă-nsoţeşte tot mereu
Îndrumându-mă pe Cale.

A.N
27/28.06.2012 Răcăşdia C-S