Samariteanca

Autor: Vaduva Miriam | Album: Ca pana unui scriitor iscusit... | Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de MiriamRamona in 13/08/2012

Referințe

Ioan 4:27-42

Trezirea din Samaria
Ioan 4:27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?”
Ioan 4:28 Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
Ioan 4:29 „Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?”
Ioan 4:30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
Ioan 4:31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
Ioan 4:32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
Ioan 4:33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
Ioan 4:34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
Ioan 4:35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
Ioan 4:36 Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
Ioan 4:37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’
Ioan 4:38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
Ioan 4:39 Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”
Ioan 4:40 Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.
Ioan 4:41 Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
Ioan 4:42 Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Am mai văzut mulţi ochii,
multe priviri întrebătoare
ce mă mustrau sau alţii,
mă trimiteau la condamnare...

Dar ochii tăi deosebiţi
m-au ridicat din groapa grea
ce am săpat-o cu dorinţi,
să-mi uşurez povara mea...

Nu am ştiut atunci fântâna
ce mă scapă de orice drum,
de Dumnezeu ce-ntinde mâna
şi ce-mi transformă vina-n scrum.

Căci mi-a cerut să-I dau să bea,
eu, femeie samariteancă...
Lui, un străin chiar din Iudeea,
ca setea să şi-o potolească.

"-Dacă ai fi cunoscut tu darul
şi cine este Cel ce-ţi zice
singură-ai fi cerut paharul,
iar Eu ţi-aş da din Apa Vie!

Căci orişicui va bea din ea,
nicicând sete nu-i va mai fi
căci în el se va preface:
într-un izvor, în veşnicii! "

El mi-a spus să-mi chem bărbatul
şi-a ştiut tot ce-am făcut:
"-Aici ai spus adevărul...
căci cinci bărbaţi ai avut! "

"-Aşteptăm cu toşi pe Acela,
ce curând are să vie,
El, Mesia, Domnul care,
toate lucrurile ştie. "

"-Eu, Cel ce vorbesc cu tine
sînt Acela! " mi-a zis El.
Atunci, tresărind de bucurie
am ştiut că-I Emanuel!

"-Veniţi să-L vedeţi cu toţii,
Haide-ţi să Îl întâlniţi
pe Cel ce L-au vestit profeţii:
Căci El, Mesia a sosit! "

AMIN!