In cuibul meu

Nu de apa si de paine,
Mi-este inima flamanda.
Are numai bunatati,
Cum n-a fost in alte dati,
Si se-arata mai satula,
Dar de-atata-nvatatura.

Insa iar se moleseste
Si o vad ca mai tanjeste,
Si se uita dupa stele
Sau in colturi mititele,
Ba aduce linistire,
Doar o clipa cu iubire,

Ca sa plece la izvor
Si s-astepte-ncetisor,
Tulburarea apelor,
De la Domnul Domnilor
Printr-un sol ce-adesea vine
Si se-ocupa si de mine.

In a inimii bataie,
Caut sa strang cat mai aproape,
De drag ca mai am viata
Sub a cerului povata,
Care mereu ma invata.
Vorba Lui ce ma imbie,
Sa Il caut, la min' sa vie.

Eu, degrab ma pun pe ganduri,
Zile-ntregi in cate randuri,
Framantata de amar
Sau de planuri in zadar,
Care mult ma deruteaza,
Ca sa cad, sa nu stau treaza.

Si din nou raman flamanda,
Si Il caut sa-mi dea izbanda,
Sus sa tie-al meu odor,
Singurul nemuritor,
Ce vrea sa zboare acasa,
Langa Domnul ca mireasa.

De aceeia Apa Sa,
Si al hranei bob, as vrea,
Sa le pun in cuibul meu,
Sa le am mereu, mereu,
Si in vremi de stramtorare
Sau de este zi cu soare,

Sa nu ma simtesc flamanda
Dupa Domnul, far' izbanda.
Si nici Apa sa nu fie
Fara har si melodie,
Ca de ajutor am toate
Si numai prin El se poate,
Sa inaintez si eu,
Pana langa tronul Sau.

Amin