Saul, în elanul tinereţii

Călătorea-ntr-o zi cu soare spre Damasc,
Un tânăr chipeş, prin vigoarea tinereţii;
Era-nsoţit de-o gardă mare de la Templu,
Să-L poată prigoni, pe-Ncepătorul vieţii.

Şi cum mergea încrezător, pe la amiază
Pe-un drum de ţară-mprejmuit cu flori,
Şi-n jurul său cu pajişti mândre, verzi,
Deodată, căzând l-au apucat nişte fiori.

Căci o lumină, puternic de strălucitoare
L-a trântit insantaneu cu faţa la pământ,
Şi cum stătea el astfel, în pulbere plecat
A auzit, cum îl striga un glas preasfânt:

- Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?
- Cine eşti Tu, Doamne? atunci a întrebat,
- Eu sunt Isus, cel pe care tu Îl urmăreşti,
Scoală-te, mergi în cetate şi fi-vei ajutat!

Şi garda sa şi slujitorii, l-au dus în cetate
Căci orbise, de lumina cea strălucitoare,
Şi trei zile el a stat în post şi-n rugăciune
Pân-a venit Anania, şi i-a adus vindecare.

După ce-a vorbit de Domnul, din Cuvânt
Saul, ascultând, cu bucurie L-a acceptat,
Şi-a solicitat să intre, în rândul ucenicilor
După care, Anania, s-a dus şi l-a botezat.

Flavius Laurian Duverna
17 august 2012