Ca să ai călăuzirea
Pe calea ce e trasată,
E o taină nepătrunsă
De viaţa întinată.
Mulţi tînjesc în aşteptarea
Unei călăuze sfinte
Şi se-ntrebă: Unde oare,
Sunt urme adevărate?
Sunt şi tineri şi bătrîni
Ce nu-nţeleg multe taine
În trăirea-n rugăciuni
Şi-n a face fapte bune.
Dar de ai Cuvîntul viu
Zi de zi în a ta viaţă,
Nu mai eşti stingher, pustiu
Călăuza ţi-e speranţă.
Te inundă mulţumirea
Şi ştii voia Celui Sfînt
Frate, ai călăuzirea
Ce e dată în Cuvînt !
Ai o viaţă ordonată
Ai o cîrmă, ai un ţel
Ai fiinţa luminată?
Atunci, nu bîjbîi de fel.
Mulţi se-ntreabă despre taine
Nepătrunse-n a lor viaţă
Dar Cuvîntul e lumina
Ce ne umple de speranţă.
Cere să-ai călăuzirea
Depărtându-te de rău
Şi-atunci vine limpezirea
Domnului, prin harul Său.
Cîteodată îţi vorbeşte
Domnul şi prin încercare
Prin ce ţi se-ntîmplă zilnic,
Şi-atunci zici: "N-are valoare !"
Dar e drumul ce ne poartă
Înspre urma lui Isus,
Deci accept-o şi te roagă
Şi-atunci vei primi răspuns.
Nu-ţi tot pune întrebarea
Care-i drumul către cer,
Căci e presărat cu sînge
Cînd S-a jertfit Sfântul Miel
Azi sfinţeşte-te să vină
Domnul, cu lumina Sa
Să-ţi călăuzească paşii
Ca să poţi înainta.
Nu te teme, căci El ţine
Pînă-n veci Cuvîntul Său
Dar te luptă-n ce e bine,
Fugi de sfatul celui rău.
El nu vrea ca poticnirea
Să te robească mereu,
El îţi dă călăuzirea,
Păzeşte Cuvîntul Său !
Ţine-te mai strîns de haina
Şi de urma lui Isus
El te-ajută, te îndrumă
Pînă vei fi în ceruri, sus.
Amin
Fii binecuvântată.