Cu cât elan parcă aştepţi
În cântărirea din răscruce;
Ai vrea s-auzi un cuvânt bun
Ce rezolvare, îţi aduce.

Şi de-ţi promite vreun cuvânt
Te uiţi la cine-l are-n gură:
Om de cuvânt sau vorbe-n vânt,
Şi-ncepi să tragi învăţătură.

Aşa se-ntâmplă printre noi
Şi bine facem de luăm seama;
Acum, în vremea de apoi
Să luăm la vorbă, mai mult seama.

Promisiunea din Cuvânt -
Ea are un temei aparte
Căci ne-a trasat-o Cel Prea-'Nalt
Şi harul Său şi azi se-mparte.

Ne-a spus Isus căci va veni
(Aşa lăsat-a scris în Carte !)
Şi mult, nu va mai zăbovi
Răpirea stă, să se arate.

Ne-a spus căci grijă ne-o purta
(Şi El ne poartă, Slavă-I fie !)
Şi când pe nori va apărea,
Şi pe cei morţi o să-i învie.

"Să nu te temi", scrie-n Cuvânt
În orice zi - un semn aparte -
Dar frica, ia un nou avânt
În inimile-mpovărate.

Deci nu uita, că-al Lui Cuvânt
E cel ce pururea rămâne;
Nu strânge goană după vânt,
Crezând că Domnul nu mai vine.

Nu-ţi amăgi viaţa ta
Trăind în patimi vinovate
Şi de-ai promis că-L vei urma,
Nu te întoarce la păcate.

El ne-a făcut promisiunea
Căci ne va duce-n ceruri, sus
Dar tu, întreabă-te creştine:
Rămas-ai în Cuvântul spus?

Cuvântul tău fie mereu
Ca o făclie-n miez de noapte
Să nu zici binelui că-i rău,
Să nu faci nicio nedreptate.

Ajută-l pe cel nevoiaş
Şi Domnul are pentru tine
Comori mai mari dacă te laşi
Şi-n voia Lui tu vei rămâne.

Să nu promiţi un lucru rău
Să nu faci la păcate punte
Întâi Cuvântu-i ghidul tău,
Apoi, gura zice Cuvinte.

Şi-n harul Său, al nostru Domn,
Îşi va ţinea promisiunea;
Ne-o dă mereu din harul Său
Şi darul mare, MÂNTUIREA !
AMIN