Lemne de foc

Munceşte omu-o viaţă-ntreagă,
Şi nu-i un lucru rău deloc
Însă nu-şi dă seama că odată,
Toată truda lui va fi un lemn de foc!

Şi mai strânge şi avuţie,
Şi le-ascunde într-un loc
Fără ca apoi să ştie...
Că va fi un lemn de foc!

Şi-şi mai face şi o casă,
Şi-şi mai cumpară camere la bloc
Neştiind c-aici le lasă,
Să ardă într-o zi ca lemn de foc!

Hambarele, zi de zi şi le măreşte
Şi-are tot ce îşi doreşte-n stoc
Şi cu cât fără Hristos şi le sporeşte,
Cu-atâta vor mocni mai bine-n foc!

Însă când sfârşitul va veni subit,
Pentru mulţi va fi un şoc...
Fiindcă-şi vor da seama negreşit
Că de suflet nu s-au ocupat deloc!

Atuncea va fi prea târziu, e-adevărat
Dar astăzi încă se mai poate...
Ca orice om prin jertfa Lui răscumpărat,
Să scape de focul veşnic şi de moarte!


~Amin~