Iubeşte-mă, Doamne, cum nu m-ai iubit,
S-o simt pretutindeni când râd sau respir.
Din cerul Tău, Doamne, întinde-mi un fir,
Nădejdea să-mi prind când mi-e duhul mâhnit.


Iubeşte-mă, Doamne, cum n-am mai simţit,
Cântări neştiute în vis să înşir
Şi lacrimi să-mi curgă-n mireasmă de mir,
Simbolul iertării pe-un suflet greşit.


Iubeşte-mă, Doamne, şi dă-mi din belşug
Iubirea pe care o caut cu jind,
Să-i fiu ca o jertfă, să-mi fie un rug
Şi inima toată să-mi bată iubind !