Cine crezut?




Cine a crezut?
Simplul ce-a făcut?
Cine a fost atent?
La dispreţul intendent.

De un neînsemnat?
Cine i-a păsat?
De ce cel singuratec?
Pare şi lunatic?

Pe cel părăsit?
Şi chiar oropsit
De ce nici un sorţ?
Nu la procopsit?

Pe oameni durerii,
Lăstarii neînsemnării,
Nimeni nu i-a adulat,
Doar Isus i-a predicat.

Nu eşti tu un demnitar,
Nu ştii tu abecedar,
Eşti şi şchiop,poate rănit,
Dară eşti de cer iubit.

Nu-i întoarce faţa ta,
De la cel ce vrea ,o da,
Veşti mai bune de iubire,
Veşti de neprihănire.

El poate e zdrenţăros,
Poate e un plicticos.
Dară-n duhul lui smerit,
Duh sărac şi obidit.

E aproape de Isus,
Sărăcia l-a supus,
Şi la învăţat smerit,
Ca ferice despre el,
Cerul să-i fi socotit.


Cine a crezut ,lucrul neştiut.
Nu chiar învăţaţi de seamă,
Cărturarii n-au dat larmă,
Bucuraţi în a lor tagmă.

Nu ci cel dispreţuit,
Simplul e mai bin primit,
Şi va fi făcut bogat,
Nu va fi în duh posac.

Va triumfa în neprihănire,
În dreptate în sfinţire,
Pe când mulţi magnaţi corupţi,
Când le zici de har sunt muţi.

Ei ne şterg prea mult la frunţi,
Şi zgârciţi sunt la bănuţi,
Ei apasă pe-obidit,
De ajunge la cerşit.

Muncim mult pe bani puţini,
Ei ne dau la răni venin,
Beau din pahare de cristal,
Amenda celui sărman.

Bine Doamne că exişti,
În Tine suntem pacifişti
Altfel doar ne-am răzbuna,
Cu Tin crucea nu e grea,
Că la cer ne duce ea.

25 09 2012