ATÂT DE MULT M-A CERCETAT...
Atât de mult m-a cercetat
Cuvântul Cărţii Sfinte
Fiinţa mi-a înseninat,
Mi-a dat învăţăminte.
Din nou m-am adâncit în EL
Cu inima deschisă
Şi L-am văzut pe-al jertfei Miel
În zarea necuprinsă.
Parcurs-am, iar, pasaje dragi
Din filele-i divine
Şi n-am primit imagini vagi
Ci bucurii depline.
Încurajări mi-au răsărit
Când m-a cuprins Lumina
Şi glasul veşnic mi-a vorbit
Îndepărtând rutina.
Am fost învăluit în har
În încăperea dragă
Citind făcut-am un altar
Ce poate să m-atragă.
Din nou, prin Duh, am înţeles
Acele sensuri scrise
Şi ştiu, precis, că am cules
Poveţele-I distinse.
Mustrările ce mi le-a dat
Nu mi-au produs durere
Ci fără murmur le-am luat
Cum la creştini se cere.
Înviorat, acum, privesc
Nu spre a nopţii vreme
Ci spre Limanul cel ceresc
Cu frumuseţi supreme.
gc/aug. 2012
Ce fericire supremă să primeşti înţelepciunea ce o dă Cuvântul Domnului!
Versuri frumoase ca întodeauna!