De lacrimile mi s-ar strânge toate-n ape
Șuvoi să curgă,preligând al meu obraz ,
Spre Domnul să mă-nalțe mai aproape,
Să mângâie și să aline-al meu necaz;
Dacă-aș putea să-I spun a mea durere,
Cum deavolul, șiret, rău m-a rănit,
Ștergând și bucurii și mângâiere,
Vrând să mă facă mai nefericit;
Cum a lovit și mi-a străpuns a mea inimă,
Vrând ca să-mprăștie tot rodul adunat,
Să smulgă-ai mei lăstari din rădăcină,
Să-i ducă în abisu-ntunecat.
O, de-ar putea o lacrimă a spune
De unde-a izvorât și unde a ajuns.
Din răni adânci, săpate și din urme
De ghearele haine ce-n suflet au pătruns.
Un plan mârșav ce deavolul îl face,
Suflete scumpe, să le-arunce în noroi,
Dar nu-i va reuși! Să plece-n pace,
Căci Domnul Dumnezeu este cu noi!
Lupta-vom câtă vreme Domnul încă
Ne dă viață și putere să 'nălțăm,
Prin rugăciune, o strigare-adâncă,
Din suflet, un altar să ridicăm.
Nu vom tăcea: prin greu, printre suspine,
C-avem un Tată-n cer, ce-I Dumnezeu!
El poate totul, și puterile-I divine,
Va șterge, în curând, suspinul meu!
Deavolul, luptă, dacă e cu putință, să doboare chiar pe cei aleși. Văzând că i-a reușit, chiar cu unul din copiii mei, în rugăciunea
firbinte, pe care am înnălțat-o spre Tatăl, care poate totul, am primit îndemn să scriu această poezie.
C-avem un Tată-n cer, ce-I Dumnezeu!
El poate totul, și puterile-I divine,
Va șterge, în curând, suspinul meu!”
Frumoase versuri și adânci, pline de putere încurajatoare și har. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea tot ce vă doriți alături de viața veșnică și bucuria mântuirii. Multă pace sfântă, sănătate, har și bucurie deplină în Domnul Isus.