Aş vrea să-nalţ privirea mai sus, mai sus de nori,
S-ajung în cerul slavei visat adeseori...
Pe străzile de aur să merg cu Domnul meu
Să-I spun ce dor mi-a fost...şi cât mi-a fost de greu!

În ochii Lui duioşi să pot zări Iubirea
Ce s-a jertfit pe cruce s-aducă mântuirea,
Şi rănile din palme ce încă sângerează
Şi spală de păcate pe cei ce Îl urmează!

S-aud Divinul Glas şoptind peste vecii:
"Hai fiică! Îndrăzneşte! De când te-aştept să vii!"
Să mă cuprindă blând la pieptul iubitor
Iar eu, înfiorată, să mă topesc de dor!

Atunci vor dispărea suspine şi dureri...
Va fi odihnă dulce şi sfinte mângâieri...
Cu serafimi şi îngeri mereu Îi voi cânta,
Voi lăuda splendoarea şi măreţia Sa!

O...Vis frumos...aievea odată tu vei fi
Când mă voi duce-acasă în ţara din vecii.
Ce Har nepreţuit să ştiu că-n ceruri, sus,
M-aşteaptă cu iubire doritul meu Isus!

Vulcan-25-08-2012
Mary