DEVOTAMENT

De-ar fi, Părinte, să-mi trimiți
Și încercări cu mult mai grele
Tot cu acei ce-s mântuiți
Aș merge, zilnic, către stele.

Chiar de-ar veni prigoane mari
Și-aș fi legat cu frânghii groase
Aș sta cu ce-i ce-s temerari
Și au purtările frumoase.

M-ai pregătit să-ndur ocări
Și nedreptățile din lume
Dar nu abandonez lucrări
Ce pot spre Cer să mă îndrume.

Repet concis și răspicat:
Nu îmi pătez atașamentul
Chiar de voi fi întemnițat
În slujba Ta îmi pun talentul.

De-ar fi să-mi ia tot ce-am cules
Cu multă trudă și sudoare
Rămân în har c-am înțeles
Iubirea Ta nemuritoare.

Declar convins: nu pot să merg
Pe calea celor fără milă
Din mine nu pot ca să șterg
Ce-am învățat din sfânta filă.

Fiind al Tău sunt fericit
Că-mi porți poverile prea grele
De Tine sunt nedespărțit
Și-aicea jos și printre stele.

gc/24 August, 2012