Doamne, am un singur gând!
Doamne, am un singur gând
De-a fi cu Tine, în veşnicie
La Râul vieţii, cu-apa-i vie,
Unde pe malul lui, cântând
Să-Ţi aduc slavă, lăudând,
Iubirea-n scumpa-I măreţie!
În setea-mi ce voi stâmpăra
Cu apa-I sfântă, mult dorită
A vieţii-n etern, nesfârşită,
Ce-n veşnicii se va încadra
La Jertfa-Ţi sacră-oi cugeta,
La-nţelepciunea-Ţi infinită!
Doamne, am un singur gând
De-a fi cu Tine-n ceruri sus
Să Te slăvesc, o scump Isus,
Prin gloria, că-n primul rând
M-ai mântuit nemurmurând
Şi pacea-n suflet mi-ai adus!
Vreau s-o vestesc neîncetat
În veci de veci, şi-n veşnicii,
Căci măreţia scumpei glorii
Stă-n faptul, că sunt salvat,
Şi că-n ea sunt răscumpărat,
Un rod al preasfintei victorii.
Doamne, am un singur gând
De-a fi cu Tine spre-a vedea
Cât de măreaţă a fost iubirea,
Cu-al ei mister fluid, profund,
În taine-adânci care-l ascund
Dar care ne-a dat mântuirea.
Când tainele-or fi cercetate
Spre-a observa multe minuni,
Din ceru-ntreg, ce-l încununi
Prin frumuseţi, ce-or fi aflate,
În veacuri veşnic nemişcate
Pleca-mă-voi cu-nchinăciuni.
Flavius Laurian Duverna
26 august 2012
Multă binecuvântare.
În Apoc. 5. 8-10; 14. 2-3 şi 15. 2-4, se pare că scrie altfel de cum vă începeţi domniavoastră argumentaţia comentariului. Sfânta Scriptură ne învaţă să nu trecem niciodată peste ce este scris. Cu multă dragoste în Domnul Isus!
Nu înţeleg ( dar trebuie totuşi să înţeleg ) de ce domniavoastră deviază de la tema comentariului privind cântările de slavă şi mărire în veşnicie, abordând subiectul Duhului Sfânt, pe care poezia nu-L tratează ca parte de inspiraţie şi de vorbire. Atât! Mai mult cred că nu este necesar după cum se vede din cuprinsul comentariului. Cu multă stimă şi iubire frăţească!
Pentru ,, sanda_tulicx ". Speranţa unei intervenţii în rezolvarea situaţiei create pe marginea comentariilor de către ,,poetpaul ", nu ştiu prin ce procedeu întreprins de mine v-ar putea satisface
partea spirituală pe care n-o cunosc. Aşa cum ne învaţă dragostea divină, am răspuns şi voi răspunde la orice comentariu, dacă necesitatea o cere. Şi voi răspunde cu multă prudenţă şi strângere de inimă, bazat pe principiul sfânt al dragostei care : ,,acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul".1 Cor. 13 7.
Pentru ,, sanda_tulics ". Mă simt dator să răspund din nou domnieivoastre, pentrucă eram pus într-o postură de nelinişte neştiind care vă este opţiunea şi poziţia pe marginea comentariilor purtate, pe tema de mai sus. Acum totul e clar, şi înţeleg la ce a-ţi făcut referire. Iubirea Golgotei e cea care ne strânge în adevărul lui Dumnezeu! Cu mult respect.