Fie-mi viata cat de grea
Tu, Doamne imi dai putere,
Si-n zilele amare, imi dai dulceata si mangaiere.
Am ales Calea Ta cea dreapta; e greu,
Dar nu ma dau batut, a inceput sa-mi placa,
Tu esti in sufletul meu.
De multe luni de zile tot vorbesc cu Tine,
Astept un raspuns!
Dar Tu m-ai invatat,sa am incredere si rabdare,
In a Ta incercare,
Sa nu ma las rapus.
De-asupra norilor,este Soarele lui Dumnezeu,
Care la porunca Lui,o sa-si trimita razele si pe drumul meu.
Astept Doamne sub indurarea Ta,
Sa-mi dai biruinta, care inima imi va inviora,
Si viata mea o va schimba.
Atunci Doamne, lumii intregi am sa vestesc,
Si Numele Tau am sa-L cinstesc,
Am sa le zic cu putere mare,
Bunatatea Domnului, margini, n-are.
Am compus aceasta scurta poezie intr-o perioada de cumpana din viata mea, o perioada de mari lupte, cand ma convertisem la Domnul.Vrasmasul tragea foarte tare de mine, nu voia parca sub nici un chip sa-mi dea drumul.Ma indragostisem de Domnul, si voiam sa ma pocaiesc cu adevarat,pentru toata viata; lupta pe care o duceam era deja in cateva luni si a fost destul de dura, simteam ca nu mai pot, eram disperat dupa "birunta".
Dupa inca cateva luni Domnul mi-a dat mult ravnita biruinta.
Dumnezeu sa fie cu tine!