De dragostea Ta copleşită-s adânc
Şi-n ruga-mi tăcută pe umăr îţi plâng
Căci multă iubire, iertare şi har
În viaţa-mi, Isuse, reverşi iar şi iar.
A Ta bunătate ce-mi dai din belşug
Alungă-orice teamă şi grijile fug
Căci Tu eşti cu mine, nicicând nu mă laşi
Şi clipă de clipă veghezi ai mei paşi.
Chiar gându-mi ascuns minunat l-împlineşti
Şi de-orice nevoie a mea te-ngrijeşti;
O, cine-nţelege al Tău caracter
Şi dragostea-Ţi sfântă venită din cer?
Splendoarea cu care în viaţa-mi lucrezi
Şi modul în care Tu totul aşezi
Mă face, Isuse, să fiu fără grai,
Aşa fericire şi pace îmi dai!
O, cine-s, Isuse, în ochii Tăi vii
Să torni peste mine aşa bucurii?
Deşi te-ntristez şi ades îţi greşesc
Mai mult din iubirea-Ţi măreaţă primesc.
O, dacă o clipă cumva aş putea
La ceruri, la Tine, Isuse-aş zbura
Să-ţi cad la picioare, Stăpâne ceresc,
Cu dor, printre lacrimi, să-ţi spun: MULŢUMESC!
Amin.
26.08.2012
http://pauladita.wordpress.com/