Mă întreb mereu, de ce?


Mereu îmi pun o întrebare
La care încerc ca să-mi răspund
De ce omul e acela care
Doar răutate, are-n gând?

Pe toate, Domnul le-a creat
De la om, pân la dobitoace,
Toate, de El au ascultat,
Excepție, doar omul face

El, este neascultător
Și singur vrea să se conducă
Deși, clar vede ce ușor
Păcatul-l cheamă, să se ducă

Nu vrea deloc să înțeleagă
Căci Domnul, care l-a creat,
I-a dăruit lumea întreagă
Ca să nu cadă în păcat.

Al Său chip, i l-a dăruit
Și frumuseți, nemaivăzute,
Un loc de vis i-a făurit
Nu l-a făcut, de El, să uite

Și binecuvântări i-a dat
A vrut să-l vadă fericit,
Femeia, soață i-a lăsat
Ca să îl știe mulțumit.

De ce, de ce, e întrebarea
Omul, doar înspre rău s-a dus?
Dar el a gustat supărarea
Acelui, ce în Rai l-a pus,

Căci a fost pedepsit prin moarte
Și cu necazuri, fel de fel,
Pentru păcat, le-a primit toate
Domnul, s-a îndepărtat de el.

Isus, se uită la om, vede,
Spaima pe chip i se citește
În reîntoarcerea lui, crede
Îi este milă, Îl iubește

Se hotărăște ca să moară
Ca omul să poată trăi,
Să sufere și să Îl doară
Să-l ia pe om, în veșnicii.

Acolo, este locul său
El pentru asta, a fost creat,
Sus, la tronul lui Dumnezeu,
Sus, cu al lumii Împărat

În veșnicie să trăiască
Lângă Isus cel înviat,
În cer, pe Domnul să-L slujească
De asta, a fost el creat.

Amin

Câmpia Turzii, 24 august 2012