PRIVIM SPRE CER...

Privim spre Cer cu-ncredere totală
Și ne cuprind fiorii stărilor cu har
C-așa dispare iute a noastră oboseală
Și-așa primim, voioși, dumnezeiescul dar.

Văzând întinse spații de frumuseți stelare
Pătrund în noi simțiri ce ne înveselesc
Și nu ne mai gândim la ceasul de-ncercare
Și nici la răutatea din neamul omenesc.

Privim spre Cer să-nvingem întunecimea vieții,
S-asimilăm Lumina ce dă orientări,
Să-nlăturăm confuzii ce vin din spațiul ceții
Și s-oferim răspunsuri la tainice-ntrebări.

Pămăntul ne-ar atrage gândirea și suflarea
De n-am veghea destul, de-am fi nepăsători
De-aceea înălțăm simțirea și cântarea
Unde-om trăi, în veci, sublime sărbători.

Privim spre Cer cu-ncredere deplină
Dorind conecții sfinte, dorind înviorări
Căci numai de acolo vin stări care alină
Și dau imbold să stăm pe sfintele cărări.

George Cornici/28 August, 2012