Mâna Lui cea bună

Mâna Lui întinsă spre lepros,
Contrar poruncilor din Lege
A zdrobit orice diagnostic nemilos,
Ce-avea pe om să-l lege.

Mân-aceea care frământa o tină,
Îndreptată înspre cel nevăzător
L-a adus dintr-o dată la lumină
Din întunericul necruţător!

Aceeaşi mână pusă peste slăbănog
Cu autoritate şi tărie,
L-a-ntrămat chiar şi pe olog
Săltând apoi în sus de bucurie!

Dar într-o seară mâinile I le-au legat,
Şi dus ca mielul la junghiere,
Deşi era dispreţuit şi părăsit, scuipat
Pregătea în taină o-nfiere!

Întins pe cruce, ne săpa în palme cu suspine
Cuprinzându-ne pe toţii de departe
Şi-apoi murea-mpăcându-ne cu Sine,
Călcând biruitor pe moarte!

Şi azi, pe orişiunde umblă face numai bine
Şi n-oboseşte-a veni în ajutor,
Dar aşteaptă un semnal de la orişicine,
De-a fi primit în inimă, ca Domn şi Salvator!

~Amin~