Tace Domnul, Dumnezu
Şi nu vrea să mai vorbească;
Ar vrea ca tot poporul Său
Cel înrobit atât de rău
Azi, să se dezmeticească.
Tace Domnul, Dumnezeu
Atunci când nu e ascultat
El îţi vorbeşte tot mereu
Îţi dă îndemn să nu faci rău
Dar tu, eşti tare ocupat.
Tace Domnul, Dumnezeu
Când e zgomotul prea mare;
Unul înjură mult prea rău
Altul strigă că-i prea greu
Alţii-s plini de-ngrijorare.
Tace Domnul, Dumnezeu
Când numai noi singuri vorbim
Căci, mult ne mai place mereu
Să dăm exemplu ,,tu! dar eu!";
Cu eul, multe înfăptuim.
Când propunem, hotărâm
Iar tace Domnul, Dumnezeu;
Credem, că dacă şi vorbim
Ni se cuvine tot - acum,
Şi iar păcătuim din greu.
Şi iarăşi tace Dumnezeu
Când facem compromisuri;
Dacă, eu sunt copilul Său
Nu pot să stau lângă cel rău
Nici ca să trăiesc din visuri.
Şi iară-şi tace Dumnezeu
Când prin al meu comportament
Păcătuiesc şi vorbesc rău
Şi când nu-L chem pe Duhul Său -
El nu este deloc prezent.
Domnul se-opreşte din vorbit
Şi nu mai predică deloc
Pentru că omul a greşit,
Pe Dumnezeu nu L-a slăvit,
Nici onorat, cinstit, mărit;
Păcatul, l-a-nvăluit de tot.
Astăzi Dumnezeu vorbeşte
Atât de clar şi majestuos;
Numai celui ce-L slujeşte,
Celui care timp găseşte
Să Îl iubească pe Hristos.
A.N
12-17.08.2012 Firenze