ÎNTREZĂRIM...
De-aici din spaţiul existenţei
Întrezărim splendori cereşti
Dăm credit luptei, existenţei
Iubim doar stări dumnezeieşti...
Întrezărim o atmosferă
De bucurii cum n-am avut
În lumea noastră efemeră
Cu legi rigide şi mult lut.
Credinţa vie nu ne-nşală
Vedem secvenţele-n culori
Acea frum’seţe e reală,
Produce-n noi divini fiori.
Acolo-n fiecare clipă
Ne vor pătrunde exaltări
Nimic nu se va face-n pripă
Vom fi străini de întristări...
Că ne gândim, mereu, la ceasul
Plecării noastre la ISUS
E că dorim s-avem locaşul
De care El, cu drag, ne-a spus.
Ce părtăşii, ce armonie
Trăi-vom nu doar zile, ani
Că-i o eternă-mpărăţie
Cu bogăţie fără bani!
Vedea-vom palmele străpunse
Pentru orgolii şi sfidări
Şi n-or mai fi lucrări ascunse
Ci doar sublime-nseninări.
O, de vom sta lângă izvorul
De unde curge-ntruna har
Vom fi lângă Mântuitorul
În cel mai strălucit HOTAR.
gc/Aug. 2012