De n-ar fi Doamne harul Tău!

De n-ar fi Doamne harul Tău
Prin care azi s-am mântuire,
Prin care să-mi dai izbăvire
Din tot ce-am făptuit în rău,
Atunci viaţa-mi, în irosire,
S-ar termina în osândire
Rostogolită-n cruntul hău.

De n-ar fi Doamne harul sfânt
În care s-am răscumpărare
Prin Jertfa sacră salvatoare
Din cel mai sublim legământ,
Atunci viaţa-mi trecătoare
Pierdută-ar fi, făr-ezitare,
În haosul de pe pământ!

De n-ar fi Doamne harul mare
Cu mântuirea prin credinţă
Că Tu mi-ai dat şi biruinţă!
Prin lupta grea, istovitoare
Ai împlinit crunta sentinţă
Prin cea mai mare umilinţă,
Fără cuvânt de murmurare!

Flavius Laurian Duverna
01 eptembrie 2012