Din negură de vreme-ai fost sortit,
Să Te cobori în lumea pieritoare,
Din slava cea înaltă ai venit,
Isuse, să ne-aduci marea salvare.

La dreapta Tatălui ceresc stăteai
Şi-nconjurat de cântece divine,
A mea salvare Tu o plănuiai,
Isuse, când Te-ai îndurat de mine!

Menit ai fost să iei a mea durere
Şi-al meu păcat, să-l porţi în locul meu,
M-ai ridicat în nalte, sfinte sfere,
Doar Tu m-ai împăcat cu Dumnezeu!

Când orb eram şi fără de Cuvânt,
Eram precum o barcă în derivă,
Pluteam pe valul vieţii, dus de vânt,
Nu-nţelegeam atunci a Ta misivă.

Eram purtat de unde sus pe creastă
Şi când credeam că n-am să mai cobor,
Venea din întuneric o năpastă
Şi-mi amintea atunci că-s muritor.

Tu iartă-mi clipele de erezie,
Când nu credeam decât în eul meu,
Căci viaţa-i cruntă, nu-i o poezie
Şi-n moarte-i viaţa fără Dumnezeu.

Lumina-Ţi, noaptea-mi va răpune
Şi Adevărul îmi va fi cărare,
Ajută-mă şi dă-mi înţelepciune,
Cuvântul Tău, să-mi fie desfătare.

Nu voi lăsa păcatul să mă-ngroape,
În tina-acestei lumi ce va pieri,
Isuse Sfânt, eu ştiu că eşti aproape,
Te aşteptăm cu drag, când vei veni.

Ah! Te rugăm Isuse, nu-i uita,
Pe cei bolnavi, pe cei fără odihnă!
Trimite-le Tu astăzi pacea Ta,
Şi-n inimă şi-n gând, adu-le tihnă.

De vrei să fii creştin, tu, om de-acum,
Primeşte-L pe Isus în viaţa ta
Şi vina ta se va preface-n scrum,
Vei fii iertat în veci, prin mila Sa.

Vei fii mai bun, mai blând şi mai curat
Şi vei trăi etern sub legamânt,
Isus ne va fi gazdă, ne-a-ntrupat,
În adevăr spre slava Celui Sfânt.

Când vei umbla în Duhul izbăvirii,
Osana vei cânta lui Dumnezeu,
Căci ai purces pe calea mântuirii
Şi Tatăl îţi va spune: “Fiul meu”!

11/05/2003, Deva- Lucica Boltasu