E LUPTA DIFICILA!


*
Cu firea mea e lupta dificilă,
Când amăgirea mă robește abilă.
Cu firea mea cea de eu subjugată
Voința curățirii mi-e agresată.
Când firea mi-e rea și răsculată,
In groapa morții sunt aruncată.

Mă îngrozesc de-a eului putere,
Care oricâte are, mai multe cere.
Ce zilnic din mândrie tot gustă,
Și inimi-mi pune povara cruntă.
Fă-mi Doamne inima supusă
Sfințeniei, de Tine condusă.

Căci n-am Isuse scump putere,
Să sfarm eul, ce mândrie cere.
Mă lupt cu eul, cel viclean,
Și luptele mi-s toate-n van,
Oricâte eforturi am în plan,
Eu fără Tine, biruință n-am.

Pierdută sunt pe-acest pământ,
Fără ajutorul Tău, cel sfânt.
De nu mi-ai da Doamne, biruință,
În lupta cu propria-mi ființă,
În inimă de n-ai sădi căință,
Nu m-aș întări în a Ta credință!

E lupta dificilă, cu Tine e ușoară,
Bucuria înflorește-n primăvară,
Mireasma veșniciei mă cheamă,
Urmez calea vieții fără teamă.
Eul se ofilește sub Soarele Sfânt,
Supunerea risipește eul în vânt.
Credința își cântă imnul bucuriei,
Pe-ntinsul câmp al Evangheliei.
Amin!