În setea de Credinţă al veşnicului dor
Părinte, eu la Tine vin fără înconjor:
Fără cuvinte mândre ori plecăciuni mărunte,
Cu tot ce am pe suflet şi cu ce am sub frunte,
Cu veşnica-ntrebare: „Părinte, ce să fac,
Cu mai puţină frică să-ţi fiu mai mult pe plac?”

„Să te încrezi în Mine – iată a Mea dorinţă
În Viaţă şi Speranţă, în Dragoste, Credinţă,
Ca orice pas să-ţi fie şi trainic, şi frumos
În drumu-ngust pe care păşeşti după Cristos.
Cu cât mai sus urca-vei pe sloboda cărare
Tu vei primi putere şi binecuvântare,
Cu cât mai mult dorinţa ţi-a fi s-ajungi la cer
Tu vei primi Dreptate, Iubire, Adevăr;
Cu cât vei fi mai sincer, neobstacol la lumine
Mai multă mulţumire Eu voi avea în tine!”