Lumina o-aşteptăm de sus
Ca să ne vină, se-nţelege,
Că Soarele ori că Isus
Să ne-o aducă după lege.

Aşteptătorii se întrec
Ca să dezvolte din idee:
Unii găsesc lumina-n bec,
Iar alţii doar într-o femeie.

Sub Lună văzuri s-au uimit,
Ba chiar spre stele se mai urcă,
Iar cărturarii în citit
Lumini descoperă, descurcă.

Că este cerul azi mai sur,
Că atmosfera e senină
Cătăm luminile în jur
Ca să le prindem pe retină.

Ca ascunzându-le-n abis
De suflet, pântece ori minte
Să ne embrioneze-un vis
Aprinzător de simţăminte.

Ca apoi să avem răspuns
La vre-o nădejde-n noi pitită
Şi-un plac în pofte bine-ascuns
Să prindă goană de copită.

Stimaţi măcar de-a fi-n priviri –
Subsolul care ni-l propunem,
Nemaivorbind despre iubiri
Căzânde în închinăciune.

Mulţimi aşa şi înţeleg
Lumina cum poate fi dată:
Cu toate-ambiţiile-n întreg
Vre-un „luminos” îl vezi cum saltă.

Cuvinte-mprăştiind uşor
Să potopească auzirea
Fără de suflet, fără dor
Se vrea mai sus cu povestirea.

Finalul însă-i foarte trist
Pentru acel ce îl ascultă,
Când după-acest carierist
Viaţa îi devine slută.

Şi ajungând ca un deşert
Unde cuvinte ascultate
Nisip s-au scurs neînţelept -
Clepsidră-a vieţii strangulate.

Şi a rămas aşa pustiu
În frică şi-n învăţătură
Un conţinut pentru sicriu,
Jertfă-a luminilor de gură.

Aşa lumini nu au valori
Fiind şi-o copie din Carte
Căci în tomnatice culori
Îşi duc ascultători-n moarte...

Doar dacă sincer şi cinstit
Poţi ca să fii cu orişicine
În sufletul tău dezgolit
Isus îţi va turna lumine.

Şi cum eşti învăţat de-a da
Fără s-ascunzi ceva în fire
Lumina Lui va lumina
Pe însetaţii de Iubire.

Acei ce sinceri pot a fi
În viaţa-aceasta pământească
Lumina Lui o vor primi
În dânşii Ea apoi să crească.

Lumina ce străpunge nopţi
Va lumina o-ntreagă viaţă
Chemând cu Viaţa oameni morţi,
Dar nu cu gura care-nvaţă.

Se înţelege că puţini
Cat Dragostea adevărată
Şi mulţi în falsele lumini
Se îmbluzesc de-a face-o gloată.

Să se ascundă-n ea şireţi
Ca sufletul să nu-i se ştie,
Ţipând versete mai cu creţi
Şi aşteptând Isus să vie.

Ca insul hâtru-aici mascat
În paradisuri să îl urce
Că el, vedeţi, s-a consacrat
Să POVESTEASCĂ despre Cruce.

Pălăvrăgind cu-entuziasm
Ei se încântă de-aşa faptă
Gândindu-se că-acest marasm
Pentru cunună este-o plată...

DOAR CEL CU SUFLETUL DESCHIS
NU ARE FRICA PENTRU VINĂ,
DUPĂ ISUS MERGE PRECIS
ÎN ADEVĂR ŞI ÎN LUMINĂ.