Ce să mai vând
de pe mine
când trupul urlă
că vrea mai mult?
Vrea să alerge să prindă
tot cât poate agonisi,
să strângă tot cât poate aduna,
şi să se ascundă între ele
că poate îl va găsi liniştea
şi nu va duce lipsă.
Aş vrea să vând tot,
să pot urma chemarea
ce-o aud în fiecare dimineaţă:
Mai stai, nu alerga
nu te pierde
în alergări fără sfârşit.
Ridic mâinile-n sus
şi-mi vând frustrările,
şi amărăciunile
şi deziluziile;
Le vând
şi primesc la schimb,
dar fără plată
un strop de pace.