Când mersul îți devine greu
Și simți poveri care te-apasă
De nu-L mai vezi pe Dumnezeu
Decât așa într-o ceață groasă...
Oprește-te din drumul tău
Și vezi de inima ți-e atrasă
De lume, ori de Cuvântul Său.

Smerește-te din nou măi frate
Căci mersul greu și-anevoios
E un semn că inima îți bate
Tot mai puțin pentru Hristos
Și-i dornică de-a lumii fapte,
Ce mintea ți-au întors pe dos
Și sufletu-ți atrag spre moarte.

Când mersul îți devine greu
Și nu mai poți privi spre Țintă,
Nici nu-L auzi pe Dumnezeu...
Atunci, ai inima împietrită!
Oprește-te din drumul tău
Și lasă-ți inima zdrobită
De Domnu Isus și Duhul Său.

Când mersul îți devine greu
Și ceru-ți pare prea departe,
E semn că Bunul Dumnezeu
S-a îndepărtat de tine, frate!
Oprește-te din drumul tău
Și vezi ce lucru te desparte
De Domnu Isus și Duhul Său.

O, mersul celui credincios
Nu-i chinuri, zbatere, durere...
Căci Evanghelia lui Hristos
Înseamnă viață și Putere!
Cuvântul Ei e Maiestuos,
Chiar și într-o simplă adiere
Poate a-l schimba pe păcătos.

Zaragoza 07/09/2012
de Ioan Hapca (Ionică)