Cu mare umilinţă şi-nfiorată-n duhul,
M-apropi-acum de Tine, căci Tu eşti Tatăl meu,
Pătrunsă sunt de pace, când leagăn mi-e văzduhul,
Pătrunsă sunt de Tine, preasfinte Dumnezeu.

Răsună blând chemarea, ce dulce-Ţi este glasul,
Ce-ntoarce azi din neguri destine sfărâmate,
În labirintul firii, Tu ai găsit popasul,
În care-ai pus de-a pururi a Tale nestemate.

În trupuri de ţărână, stârpite de păcate,
Ai altoit iubire prin chipul lui Cristos,
Cununa înspinată ne dă eternitate
Şi plânsetul Golgotei ne-aduce azi prinos.

În iureşul din lume stau temple-ale durerii
Şi mila Ta cea mare, dreptatea şi credinţa,
Caută ca să aline, iar Duhul mângâierii,
Aude-a lor chemare şi-împarte biruinţa.

În inimi răzvrătite şi-n conştiinţe moarte,
Tu ai sădit Viaţă, Lumină şi-Adevăr,
Prin harul Tău făcut-ai o zi din neagra noapte,
Un chivot al iubirii, o poartă către cer.

Primeşte-mi rugăciunea ce-o fac azi către Tine,
În Numele preasfânt al lui Isus Cristos,
Te rog să fii de-a pururi alăturea de mine,
Sfinţenia Ta să fie trăită-aicea jos!

03/03/2004, Deva- Lucica Boltasu