Te-am creat într-un vis de copil,
Înconjurat de flori şi lumină,
Un decor translucid, temporar,
Ce mă înălţa pe culmi de mister.

Totul se construia pe baloane de săpun,
Totul se năruia în bătaie de pleoapă.
Ramâneai, Te conturai,
Doar Tu şi câmpul de lumină…


Petale de flori cădeau în cascadă,
Peste gândurile mele rătăcite, neîmpăcate.
Te-am pierdut pentru o clipă din vedere,
Un nor se abătuse peste decorul creat.

Un erete singuratic,
Ciugulea fărâmele visului meu.
Am strigat, am implorat vântul
Să spulbere viziunea…


Pâcla ce mi Te-a luat se destrăma uşor,
Parcă prea încet…

Te-am zărit, Te-am chemat,
Te-am adăpostit în corola unei flori,
Ce se cheamă iubire.

Tu, m-ai hrănit cu polenul eternităţii,
Mi-ai pecetluit destinul în nemurire.
Te iubesc Doamne şi-Ţi mulţumesc,
Că eşti Mântuitorul meu! Amin!

2003, Deva- Lucica Boltasu