M-IADUC AMINTE...

Mi-aduc aminte foarte bine
Cum viața mi-a fost transformată
Când a venit Isus la mine
Cu zâmbete, priviri senine
Și chip ce nu-L uit niciodată.

Îm amintesc ce vorbă clară
Mi-a spus – și m-a atins cu mâna
Era la început de seară
Când stele începeau s-apară
Și-apoi să dea, în jur, lumina.

M-a dus, încet, într-o livadă
Și-am stat pe iarba verde, moale
Petale începeau să cadă
Și sufletu-a putut să vadă
Că mi-a deschis spre Cer o cale.

Mi-a explicat cu-așa răbdare
De ce se cere pocăință,
De ce-i nevoie de salvare
Din starea grea de nepăsare,
Cum să fiu tare-n suferință...

Vorbea cu-atâta pasiune
C-am fost pătruns de-ncredințare
Mi-a spus că am o misiune
Ce-i mai presus de rațiune:
Să fiu nu muc, ci lumânare.

Nu pot să uit evenimentul
Când înțeles-am ce-i iubirea.
De m-ar lovi din plin torentul
Ce har! Acum sunt pacientul
Celui ce-aduce NEMURIREA.

GC/7 Sept. 2012