Tu, suflet ce suferi şi plângi în tăcere
Tânjind după pace, alin, mângâiere,
Opreşte-te-o clipă şi-ascultă-mă bine
Căci am un cuvânt important pentru tine.

În mersul vieţii cu lupte, ispite
Făcut-ai în grabă alegeri greşite,
Pe Domnul deoparte L-ai dat fără teamă
Cuvântu-i adesea neluându-L în seamă.

În rugă genunchii cu dor şi-umilinţă
Tu nu ţi-ai plecat ca să ceri pocăinţă
Iar sfânta Scriptură şi glasul cântării
Şi postul, pe toate le dat-ai uitării.

La fel, pământeşte, nu ai propăşire,
Alergi ca şi alţii mereu în neştire,
În faţă-ţi se-nchid uşi la rând tot mai multe
Şi nimeni durerea nu vrea să-ţi asculte.

E greu să fii singur, lipsit de putere,
Simţind cum credinţa întreagă îţi piere,
E greu fără Domnul pe-a vieţii cărare,
E greu când la glasu-i nu-i dai ascultare.

Te-ntrebi dacă Lui Îi mai pasă de tine,
De ce zăboveşte şi nu intervine;
Şi-ndată pe Domnul arunci a ta vină
Cu inima rece, de plânsete plină.

Dar stai, căci la tine e vina întreagă;
Opreşte-ţi suspinul şi vino degrabă
La Domnul în rugă cerându-i iertare,
Putere şi pace, şi eliberare.

Stăpânul te iartă, îţi dă mântuire
Iar viaţa ţi-o umple de har şi iubire,
El are răbdare şi nu pedepseşte
Decât pe acela pe care-l iubeşte.

Deci fii bucuros că-n a Lui îndurare
Te-a dus prin necazuri, prin foc şi-ncercare
Să poţi lângă El să rămâi pe vecie
Cântând fericit în a Sa-mpărăţie.

De-acuma cu grijă să mergi înainte
Şi-n toate un lucru, te rog, ţine minte:
Când uiţi de Isus şi trăieşti pentru tine,
Viaţa ţi-e zbucium, eşec şi ruşine.

Amin.

8 septembrie 2012