După ce-a plecat Naaman
Ce-a fost vindecat de lepră,
Ghehazii şi-a pus în gînd,
Truda să şi-o răsplătească.

Se gîndi că bine-ar fi,
Să ceară talanţi şi haine;
Gîndul şi-l înfăptui,
Zicîndu-şi că face bine.

Şi-a minţit zicînd că-i pus
Chiar de Elisei proorocul,
Iar după ce daru-a ascuns,
S-a purtat senin şi tandu.

Dar atuncea Elisei,
Îl întreabă cu grăbire:
"O, Ghehazii unde-ai fost,
Duhul meu, a fost cu tine?!"

"O! eu n-am fost nicăieri"
Dar văzînd că tot cunoaşte,
S-au dus a sale puteri
Neştiind atunci ce-l paşte.

"O, Ghehazii, fapta ta,
E amară urîciune
Plata este lepra rea,
Ce va veni peste tine.

Toţi ai tăi vor fi leproşi,
Toate-a tale generaţii
Ca-i minţit pe Dumnezeu
Cîntărind mai mult arginţii!"

Dragii mei, ce grea e ades
Plata unei fărdelegi;
Cîţi cu viaţa lor plătesc
Tot schimbînd sfintele legi?

Plata pentru ce-ai slujit
Este colo sus în ceruri,
Ghehazii greu a plătit
Petrecând amare neguri.

Domnul vrea ca slava Sa,
Să fie la loc de cinste
Nu arginţii să I-o ia,
Nici a lumii negre vise.

Lepra lui Ghehazii şi-azi
Se-mpînzeşte foarte tare,
Chiar de nu eşti izolat,
Tu mergi sigur spre pierzare.

Deci acum, nu mai pofti
Ceiace nu se cuvine,
Fii izvor de ape vii,
Fă în tot ce faci un bine!

Ni s-a dat ca un simbol
Să putem pricepe bine -
Şi toţi cei din Babilon
Să vadă lumină-n tine,

Că eşti servul Domnului
Nu trăin în lăcomie,
Ci slujbaş al cerului,
Care e plin de iubire.

Şi acest păcat amar,
Să dispară soră, frate
Din toţi cei ce-s la altar
Și dețin vreo slujbă-aparte.
amin