De-ai vrea o clipă ca să faci tăcere,
să stai aşa, între pământ şi cer,
simţi-vei a veciei adiere
şi auzi-vei Glasul cel stingher,

al Mielului cel blând şi fără pată
cu ochii blânzi, de lacrimi încă uzi,
cum stă la uşă, ne-ncetând să bată
sperând că într-o zi ai să-L auzi.

Ce spune El e Vestea cea mai Bună:
El vine să te scape de-ncercări,
ţi-a împletit pe Golgota cunună,
dar nu de spini, de binecuvântări.

El vine să-ţi vestească libertatea
şi "anul de-ndurare" nesfârşit,
să-ţi dea să guşti de-acum din bunătatea
lui Dumnezeu, din cerul fericit.

El spune de-o cerească-Mpărăţie
în care eşti chemat să moşteneşti,
în timp ce tu mai scurmi, plin de trufie,
prin bietele gunoaie pământeşti.

Dar cum s-auzi această Veste Bună,
când haosu-i stăpân în viaţa ta?
Isus Hristos nu strigă din tribună.
Cuvântul Lui e-o şoaptă fină-abia.

De-ai vrea o clipă ca să faci tăcere,
fiinţa ta din haos s-o desprinzi,
vei auzi o şoaptă care-ţi cere
spre nemurire să începi să tinzi.

E-atât de simplu să-i răspunzi, cum cere!
E-atât de simplu împlinit să fii!
Atâta doar îţi trebuie: tăcere
şi sufletul se umple de-armonii...