SĂRUT DE IUDĂ...

Acest sărut e sacrilegiu
Dar unii cred că-i privilegiu
Să nu-l dorim, să nu îl dăm
Cu el să nu ne-ncununăm.

El vrea să pară generos
Dar este foarte mincinos
Cu el Hristos a fost trădat
Când Iuda s-a degenerat.

Esenţa lui este trădare
Are priviri iscoditoare
Şi în popor ravagii face
Nu e dispus să se împace.

În plus, e şi linguşitor
Nu-i pasă nici de Creator
Şi nici de fraţi din congregaţii
Ci vrea arginţi şi decoraţii...

Întotdeauna poftă are
Să mai aducă vreo-ntristare
Să vadă sufletul cum geme
În orice loc şi-n orice vreme.

Sărut de Iudă, păcătos
Cine îl dă e odios
Cine-l adoptă şi-a luat
Pe Lucifer de aliat.

Sărut pe-obrazu-mbujorat,
Sărut pe-obrazul mult ridat
El e expert în a ascunde
Un duh ce lasă răni profunde.

În loc să meargă la culcare
Cloceşte planuri trădătoare
Şi fără jenă le-mplineşte
Dar ce nevinovat priveşte!

Să fie punga cât de mică
Să tragă sfori nu are frică
E curajos, cutezător
Se duce chiar şi la păstor.

Normal, la locul de-nchinare
Ce să vedeţi? Şi el apare
Se dă-n spectacol ca actorii
De îi asudă-n palme porii.

O, ce perfid şi lacom eşti!
Sărut de Iudă, tu trudeşti
Să umileşti fiinţa care
Se prinde-n plasele-ţi murdare.

Sărut de Iudă – vinovat
La câţi suspine le-ai mai dat?
De nu te pocăieşti acum
Din tine va ieşi doar scrum.

Dar şanse sunt; aşa-i Hristos
E-ntotdeauna generos
De mergi la crucea Lui degrabă
Te poate-ncununa cu slavă...

Că El poate schimba o stare
(Ipocrizie sau oroare)
Din humă scoate nestemate,
Din zgură scoate demnitate...

Doar jertfa Lui creează pace
Aşa cum Tatălui îi place
El te primeşte chiar acum
De vrei să mergi pe-ngustul drum.

La El găseşti acea iubire
Ce urcă mai presus de fire
Şi-atunci vei da îmbrăţişare
Ce naşte stropi de-mbărbătare.

gc/sept.12