S-ambrăcat natura iarăşi cu mantaua ruginie...
Plânge vântul printre ramuri cu alai de frunze moarte,
Peste dealuri cocoşate norii negrii se adună
Alungând căldura verii în ţinuturi depărtate!

Ici şi colo câte-o floare încă-şi mai păstrează cupa
Adunând în ea nectar, şi culoare şi parfum...
În pădurile golaşe păsărele ciripesc
Pregătindu-se de zor să pornească iar la drum!

Pe ogoare-i vânzoleală...lucrătorii se întrec
Să culeagă rod bogat dăruit de Dumnezeu,
Iar în viile alese boabe mari mustesc tăcut
Anunţând că iarăşi toamna a ajuns la apogeu!

Iar când seara se aşterne şi e linişte deplină,
Mii de glasuri se înalţă într-o rugă minunată:
"Mulţumim Iubit Părinte pentru roadele bogate,
Pentru toamna ce ne-ai dat blândă, binecuvântată!

Vulcan-09-09-2012
Mary