M-am pus Doamne la o parte
Căci iarăşi am păcătuit;
Am citit şi scrie-n Carte
Să nu-l judeci pe aproape
O, Dumnezeul meu iubit!
De ce eu dar, nu m-am oprit?

Acum mă simt vinovată
C-am deschis gura să vorbesc;
Dar de ce n-am tăcut Tată?
De ce nu-i gura încuiată?
Ca să nu critic sau bârfesc;
Mai bine să mă pocăiesc!

În Faţa Ta eu mă smeresc
Şi mă pun acum de-o parte;
Nu! Nu ca să mă pedepsesc
Ci, ca să mă rog, să mă căiesc
Şi din toate aceste fapte
Eu să învăţ ce e dreptate.

Îţi mulţumesc că îmi vorbeşti
Şi toate Tu mi le explici;
Oh, văd că nu mă pedepseşi
Doreşti ca bine să mă creşti
Să înţeleg tot ce îmi zici
Prin disciplină mă ridici.

Chiar dacă mă disciplinezei
Eu ştiu că lângă mine stai;
Te uiţi cu grijă şi veghezi
Condiţii bune îmi creezi,
Sfaturi utile Tu îmi dai,
Doamne! Câtă răbdare ai!.

Pentru Tin' mă pun de-o parte
Şi Ţie Doamne-mi cer iertare!
Lucrează Doamne cu dreptate!
Iubirea Ta la toţi împarte!
Am greşit o Doamne mare
Mă iartă Tu, ce eşti Salvare.

A.N
9-10.09.2012 Firenze