Nu ești un Dumnezeu de piatră!
Nu ești un Dumnezeu cioplit
Și nici din piatră, Tu nu ești,
Pe un perete zugrăvit
Ești viu, și-n ceruri, locuiești
Un Dumnezeu adevărat
Plin de căldură și iubire,
Un Dumnezeu care a dat
Pe Fiul Său, spre mântuire
Căci dumnezeul cel cioplit
E fără viață, el, mort este
Cu meșteșug de-i făurit
Valoare n-are, nu trăiește
Degeaba lumea se închină
La statuete aurite,
În fața lor, plâng și suspină,
A lor vorbe, nu-s auzite
Sau chipuri din cer zugrăvesc
Necazul lor plângând, îl spun
Căci ei răspunsul nu-l primesc
Chiar de ofrande în jur, pun,
Cu flori, icoane împodobesc
Și le sărută cu căință
Să le înduplece, voiesc,
Se roagă lor, cu stăruință
Sau idoli din piatră cioplesc
Smeriți, lor le cer ajutor
Cu aur le împodobesc
Dar, nu primesc răspunsul lor
Ele n-au viață, nici putere
Amărăciunea lor să creadă
Nu pot simți a lor durere
Nicicând, nu vor putea s-o vadă
Ei, nu primesc răspuns, nicicând,
Ele sunt moarte, viață, n-au
Domnul, e viu în veci, oricând
Și-n a Lui față, toate stau
Și orice om, orice suflare,
Lui Dumnezeu să I se închine
A Lui putere, este mare
Și El, pe toate le supune
S-aducem slavă și mărire
Doar, Domnului adevărat,
Prin El am primit mântuire
El, veșnicia ne-a redat.
Amin
Câmpia Turzii, 5 septembrie 2012
Să ne închinăm numai Dumnezeului celui viu și adevărat.