De ce e-atat de greu ca sa fi bun
Si la greu sa aduci o vorba buna,
De ce e-atat de greu ca sa renunti
La rautate si la minciuna?

De ce e imposibil sa zambesti
Cand prietenul tau o duce bine,
De ce firea pamanteasca adesea ne conduce
Si o lasam stapana peste sine?

De ce asa de repede ne enervam
Cand cineva ne spune adevarul?
Si-adesea cu urua amara ripostam…

De ce ne e asa de drag pacatul
Invelindu-l in eticheta alba
Lasandu-l sa para inocent , curat
Aruncandu-ne in el degraba?

De ce multi renunta la Isus
Fugind de turma si de Pastor,
De ce multi aleg singuratatea
Excluzandu-l pe El din viata lor?

De ce parinti de scumpii copii
Pe veci fi-vor despartiti in cer
De ce unii nu vor fi impreuna si-atunci
Bucurandu-se de locasul etern?

De ce sot cu sotie nu se mai inteleg
Iubirea dintre ei scazandu-le incet...
De ce fiecare isi alege propriul drum
Lasandu-si copii prada acestui infern?

De ce atata ingrijorare
Si-n Domnul ne este asa de greu sa ne-ncredem,
Cam repede ne lasam cuprinsi de disperare
Si uitam ca Isus ne este adevaratul prieten?

De unde-atata indrazneala
Cerandu-I Domnului mereu noi socoteli?
Cand Avraam de o sfintenie si buna purtare
Abia de indraznea sa vorbeasca cu El.

De ce avem o asa buna parere
Si ne credem atat de superiori,
Cand imparatul David se credea un vierme
In fata Imparatului Ostirilor.

E timpul sa punem piciorul in prag
Pacatul sa nu mai conduca
Sa actionam cat se poate degrab
Scuturandu-ne de praf si cenusa!

De-ajuns cate lacrimi aiurea-s varsate
Din cauza consecintei pacatului,
De-ajuns ca-n trecut ne-am hranit cu pofte desarte
Cu roscove de porci si scuipaturi.

Daca Isus va fi la carma vietii
Si va conduce El viata mea si-a ta,
Cu El ajunge-vom pe drumul frumusetii
Alungand acel “de ce” din mintea ta.

Amin.