Prin aburii calzi privirea atinge
culoarea ciobită pe buza pereche
a ceştii de lut
nemişcat decupez tot verdele verii
în colaje scheletici copacii rămân
ca o pată lemnoasă-n decor
fluieră vântul de-acuma subţire
prin cuiburi prin vii prin livezi

în duminica toamnei aştept
să sorbim împreună din cupa acestui apus

şterg praful oglinzii şi-n cercuri de ape
apare golit de vocale un fel de adio rescris
pe frunze de nuc de gutui de salcâm
într-un pâlc de mesteceni
descifrez repetarea căderii în gol
o salvez condensând-o în scris
cu aldine înnod fire grej de un lujer
îndoit după roua-mpărţită egal
cu fluturii mov

doar privind mai adun într-un coş uriaş risipirile
de prin lunci de prin stele şi luni sfărâmate în valuri
nu lipsesc lumânările vii
ca să pot mai uşor să măsor veşniciei trecutul aici
chem pe vârfuri tăcerea
şi poate
un înger grămătic bifează pe tăbliţa de cer
aspirantul.