Un greiere ascuns pe undeva
îşi cântă ţârâitul „Cri-cri-cri”.
Sfârşită este vara iar dumbrava
se-aprinde în nuanţe arămii.

C-o haină nouă se îmbracă glia
-în roşu-aprins şi-n tonuri aurii-
chiar florile îşi schimbă iarăşi ia
purtând parfum de dulci melancolii.

Tăcute umbre se lipesc de zid
cum somnul pune geană peste geană.
În ochi de geam luminile se-aprind
şi-o seceră pe ceruri se anină.

E-atâta armonie în amurg
şi tihna serii este preţuită.
Minutele rămase se preling
în vatra timpului îmbătrânită.

Din inimile ce-au lucrat pe câmpuri
se-nalţă-o rugăciune către cer.
Recunoştinţa pusă-n vers şi imnuri
pluteşte ca o frunză în eter.

Iar din văzduh, Divina Providenţă
priveşte cu iubire spre pământ
în casele ce cheamă a Sa prezenţă
şi-ngăduie iar toamne rând pe rând.

Galaţi, 16 Septembrie 2012

Cristina Magdalena Frâncu

http://cristinafrancu.pasi.ro/aramiu-de-toamna.html