Rătăcitor prin toamnă
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de bragagiu in 17/09/2012
Nu prea iubesc cuvintele:”întâmplător”, „vreodată”...
De-aceia-n anotimpuri de chipul lor mă-ncânt –
Admir pădurea toamnei ce-i azi mai luminată
Împrăştiindu-şi vara întreagă pe pământ.

Mai lunecă-ncă frunze-n ninsoarea de tăcere,
Când tihna sprijinită cu spatele de-un fag
Mie-mi zâmbeşte moale de parcă-i o plăcere
Că viaţa verde-i jertfă pe-a toamnei palid prag.

Melancolii de-aramă prin inimă mă curmă
Tristeţea-n duioşie se schimbă val cu val...
Rătăcitor prin codru nu las măcar o urmă,
Tot adunând cu văzul sclipirile de-opal.

Mă pierd în fulguirea ce-mi scutură pe creştet
Aripile înfrânte din freamăt de copaci,
Văzduhul parcă este mai proaspăt şi mai veşted
Şi-n starea echivocă e înţelept să taci.

Să n-atingi acalmia-n voroave sunătoare,
Să nu frângi liniştirea cu-un sunet nemilos,
Ci lasă să vorbească doar razele de Soare
Ce ning şi ele gingaş ca frunzele pe jos.

În gânduri îmi lipseşte şi un ecou de lege:
Întârzieri de frunze, cuvinte în ninsori,
Cu tot protestul vieţii nimic nu poţi a drege
Şi-oftează neputinţa ca bucium de cocori.

Natura că pândeşte ori e încremenită –
Căderea doar din viaţă animă-al ei pastel:
Aşa o cibzuinţă-mi zice nechibzuită
Şi nevoit sunt totuşi să spun şi eu la fel.

File de sus pierdute, idei împrăştiate
Se scutură în suflet, dar nu pot să le-adun –
Sărbătoreşte-n mine focoasă-o libertate
Vrăjită de tăcerea pustiului cătun.

N-aş vrea să ştiu pădurea supusă şi cuminte,
Ci plină de cântare, verdeaţă şi de dor,
Dar văd cum mă cuprinde privirea de Părinte
Şi îi aud blândeţea într-un surâs uşor.

Toamna din jur nu este o repetare plată
La altă toamnă care s-a perindat cândva...
Eu nu iubesc cuvintele:”întâmplător”, „vreodată”...
Şi risipirea-aceasta mi-a mai zidit ceva.

Ceva ce mă-ntăreşte că nu-i o forfotire
Lumea din jurul nostru c-un infinit divers,
Că nu-i întâmplătoare în inimi o iubire
Şi din nimic nu creşte speranţa unui vers.

Nu mi se vâră viaţa în Viaţă ca intrusă
Că-i toamnă, primăvară, că-i cald ori îngheţat –
De Domnul meu ea este pornită şi condusă,
Chiar şi în rătăcirea ce azi mi s-a-ntâmplat.
Minunat! Multa binecuvantare!
Adăugat în 18/09/2012 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 1068
  • Export PDF: 26
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 1
Opțiuni