Aşteptarea ne-nţeleasă

De-a lungu´-a patru mii de ani
De la căderea din Eden,
Aflat pe propriul său teren,
Omul, înconjurat de duşmani
A aşteptat, să se-mplinească
Făgăduinţa cea cerească.

Şi totuşi, când s-a împlinit
Sorgintea Sa spirituală
N-a fost primită, ci-ndoială
Cel Rău în suflete-a sădit,
Cum că-n persoana lui Isus
Nu-i El Mesia, cum s-a spus.

Ei L-aşteptau să-i izbăvească
De-oştirile cotropitoare
Ale romanilor ce-n răzbunare,
Nu încetau să-i umilească
Ca naţiune, ca popor,
Sub jugul greu şi-apăsător.

N-au înţeles la timp solia,
Că Cel promis să-i izbăvească
Şi de păcat să-i mântuiască
În prooroci, numit Mesia,
A venit, precum s-a zis
Şi cum în Scripturi era scris.

Ei aşteptau, să-i libereze
De-ale Cezarului supuneri,
Dar El a dus crucea pe umeri!
Din rol n-a vrut să dezerteze,
Şi-a dus-o până la Calvar
Dând lumii timpul cel de har.

Flavius Laurian Duverna
18 septembrie 2012